Actiune anti-parazitara

Costumul rosu atribuit cardinalilor in anul 1464 de catre papa Paul al II-lea nu a fost vopsit cu purpura, ci cu scarlata. Vopsitoriile de scarlata formau corporatii speciale, la Venetia, Montpellier si Marsilia. Se produceau tonurile cramoisi*, cinabru (= vermillon") si carmin, care erau inviorate cu clorura de staniu.  Ei isi radeau capul si barba; totusi, spre sfarsitul mileniului al III-lea i.H. purtau barba si par lung. Babilonienii purtau barba taiata scurt; batranii si demnitarii o aveau mai lunga si taiata patrat. Femeile purtau peruci voluminoase. Sa amintim si obiceiul ungerii cu ulei a corpului si a parului, obicei care constituia totodata o actiune anti-parazitara.

Sub domnia lui Ludovic al XlII-lea, costumul feminin „se cuminteste". Vertugadin-ul a disparut, iar forma rochiei se fixeaza in toata Europa. Femeile purtau o camasa cu maneci pana la cot, realizata dintr-o panza destul de solida pentru a suporta corpul cu balene. Partea din fata a acestui corp cu balene era acoperita de o piesa brodata sau de pasmanterie.   Daca celelalte femei isi aratau picioarele, Garbo nu purta decat rochii lungi si nici nu conducea automobilul, asa cum cerea moda. Mai mult, isi publica fotografii neretusate, intr-un film era prezentata spalandu-se pe cap, in altul spalandu-se pe picioare, toate acestea fiind considerate atentate la ideea de gratie.

Verdictul Curtii de Apel n-a intarziat: „Champagne" ramane o denumire care defineste vinurile, si nu mirosul parfumurilor. Parfumul respectiv a trebuit sa fie retras de pe piata franceza pana la 30 decembrie 1993. Dar cumparatorii s-au grabit sa achizitioneze toate aceste perle rare, pana la data limita. Dupa 30 decembrie 1993, parfumul a mai putut fi procurat doar de pe piata americana.  Putin mai tarziu, moda genunchilor goi a trecut la baieti. Ea a devenit, timp de aproape o jumatate de secol, o caracteristica a copilariei, caci in perioada 1890-1950 nu intalnim asa ceva la absolut nici un adult, cu exceptia turistilor germani si a sefilor echipelor de cercetasi.Dupa 1851 se raspandeste un nou tip de costum.

Catre 1900 pantalonii se opreau la genunchi, descoperind ciorapi negri, iar o tunica cu maneci scurte sau chiar fara maneci cobora pana deasupra coapselor, totul fund de culoare inchisa cu dungi albe sau rosii. Barbatii purtau un fel de maie- uri-combinezon, lungi pana la mijlocul coapsei.  Cand preotul satului nu a mai putut oficia cununia religioasa daca nu i se prezenta certificatul de casatorie, multi tineri, pe care nu-i interesau aceste acte administrative, ci doar uniunea facuta in fata lui Dumnezeu, s-au vazut nevoiti sa renunte la ceremonia religi oasa. Cand unul dintre sotii care au trait impreuna toata viata era pe moarte, era chemat preotul, care ii cununa in graba, pentru ca ei sa poata merge impacati in fata lui Dumnezeu si sa se gaseasca mai usor pe lumea cealalta.